Forum DreamLife
...:::May your dreams come true:::...
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Forum DreamLife | Reguli | Inregistrare | Login
POZE FORUM DREAMLIFE
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
Profil lovely_pink
 | Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
25 - 48 ani |
|
butterfly
Fluturash sef peste toti
 Din: Under the Rainbow
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1533
|
|
MOARTEA
Moartea pluteste in aer.E aici!O simt!Vine sa ia pe cineva.Dar pe cine?Cine va fi urmatoarea victima?Oare batranul care sta acolo in colt sau fetita blonda care se joaca cu mama ei?Sau poate eu…Sau poate tu…Niciodata nu se stie.Si totusi de ce e asa de necrutatoare, de nemilostiva?
Sunt oare pregatita?Mi-am trait deja viata?Dar astea toate nu eu le hotatasc.Si totusi de ce ne e frica?E chiar asa de ingrozitor?Mie nu-mi provoaca de loc fiori si nu ma tem.De ce oare?De ce sunt considerata “ciudata” daca nu mi-i frica de moarte si daca nu vad in ea ceea ce vad altii?Pentru mine moartea este ceva firesc, ceva normal,ceva inevitabil.Oricat de mult te straduiesti tot nu poti scapa de ea.Ea a fost tot timpul, este si va fi pentru totdeauna.Nu poti sa i te impotrivesti.Trebuie sa acceptam lucrurile asa cum sunt si sa nu incercam sa le schimbam.Orice tentativa de schimbare isi va gasi finalul in lacrimi si chinuri.Sa lasam,deci viata sa-si continue cursul si sa nu uitam ca moartea face parte din viata.
Si daca nu ar fi moarte,ce s-ar alege de noi?Lumea ar fi plina de batrani care ar lua locul generatiilor tinere.Am fi prea multi.Ar fi un dezastru.Nu-i prea placut sa vezi un om batran care abia se mai tine pe picioare dupa 80-90 de ani.Si daca nu ar fi moarte am vedea oameni cu varsta de cateva mii de ani.
Pentru cei care ar fi vrut sa-si cunoasca stramosii ar fi o idee buna.Ganditi-va cum ar fi ca stra-stra-strabunica stra-stra-strabu- nicii sa va povesteasca amintiri din copilaria ei.SHOCK!Mie mi se pare ceva straniu dar poate si din cauza ca mai am in minte chipul strabunicii mele care a fost si ea rapita de moarte.
Oare moartea ce ar face daca ar avea mama si copii care i-ar muri sub ochi?
_______________________________________
www.mypianohasbeendrinking.blogspot.com
Dream as if you'll live forever and live as if you'll die tomorrow!
|
|
| pus acum 19 ani |
|
halcyon
Aspirant
 Din: cluj-napoca
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 73
|
|
Moartea.Ha!ce-i aceea?
Draga mea Butterfly:}{:a uitat din pacate sa defineasca moartea. Voi analiza,sau cel putin voi incerca,sa definesc moartea.Asa...bun.Ce intelegeti prin moarte?
Voi lua la rand cateva definitii destul de comune,unele dintre ele chiar banale.
1.Moartea este absenta vietii(sic).
2.Moartea este viata de dupa(pt.atei)
3.Moartea este lipsa constrangerilor din aceasta lume sublunara si fizicalista.
4.Moartea este pedeapsa divina pentru pacatele din timpul vietii noastre
5.Moartea ar fi de fapt puntea catre adevarata viata,pe care o dobandim prin credinta sau prin lipsa ei(Heaven/Hell)
Aici sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute definitii ale"fenomenului"moarte.
Din pacate pentru cei care citesc ceea ce am scris pana acum si se plictisesc,ii anunt ca urmeaza noi caracteristici ale mortii.Trebuie sa deosebim tipurile de moarte.Ok,stiu ca va ganditi la moarte ca la lipsa activitatilor psihice si fizce intr-un corp,dar oare,nu gandim moartea din ceea ce simtim?"Cum asa?",va veti intreba.Adica,prin simtire,sensibilitate,realizez ceva dincolo de perceptii psihice si fizice?
Pai...da.Sa ma explic(mai aveti rabdare?)Cu totii stim ce este moartea,chiar si sensurile banale de mai sus sunt edificatoare pantru anumite conceptii despre ea;cu totii facem o analogie intre moarte si somn(somnul este de fapt acceptarea faptului ca maine s-ar putea sa nu te mai trezesti);cand vorbim despre moarte,nu exprimam cumva ceea ce"simtim"despre ea?,adica parerile noastre trecute prin filtrul atitudinilor,experientei si nu in ultimul rand al sensibilitatii psihice?
Si acum,in incheiere,totusi,CE ESTE MOARTEA?si care sunt acele tipuri ale ei?
Daca v-a placut acest semidiscurs,anuntati-ma si eu va voi posta raspunsul la intrebari
Modificat de halcyon (acum 19 ani)
_______________________________________
What a Phreak!
Attention,hazardous personality!
|
|
| pus acum 19 ani |
|
butterfly
Fluturash sef peste toti
Din: Under the Rainbow
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1533
|
|
CUVINTE
Eu…scriu. Doar scriu…Nu stiu ce sau de ce. nu stiu pentru cine. Poate chiar pentru tine. Da! De fapt, iti scriu tie. Ma-ntrebi de ce? Poate pentru ca nu-ti pot vorbi.
Nu stiu ce sa-ti scriu, dar…iti scriu. Eu doar scriu. La asta ma pricep. Daca as sti, ti-as desena…dar, nu stiu. Eu asa ma exprim: prin scris.
Ti se pare ca ma repet? Poate. Dar asta imi vine sa scriu…si scriu.
Te-ai suparat? Bine! Atunci nu-ti mai scriu. Nu-mi place sa te vad suparat! Cum? Nu esti suparat? Aaa…mai vrei sa-ti scriu? Iti place? Ma bucur! Pentru ca, stii… eu la asta sunt buna? La scris. Dar, vai! mi se termina cerneala. Ce ma fac? Nu mai pot scrie!
Stai! Te rog, nu pleca! Mai ramai… Gasesc eu ceva cu ce sa scriu! Uite ! Mi-a venit o idee: inlocuiesc stiloul cu ceva cu care iti voi putea scrie mult si care nu se va termina ca si cerneala aia afurisita. Am si gasit! Iti voi scrie cu degetul in praful de pe drum, sau in nisipul marii…sau poate chiar in zapada moale. Voi scrijeli pe o tablita de lut sau in scoarta unui copac.
Dar stii ce? Nu-ti voi scrie mult, ci doar doua cuvinte. Da, doua cuvinte care fac mai mult decat toate cuvintele la un loc. Sunt doua cuvinte simple, dar care impreuna valoreaza mai mult decat orice. Stii la ce ma refer? E simplu, chiar foarte simplu. Si totusi atat de complex. Prin ele pot sa-ti scriu ce simt, ce gandesc, ce pot, fara sa umplu pagini intregi. Vrei sa stii care sunt acele cuvinte? Pai inca nu stii? Atunci ti le voi scrie: TE IUBESC!
Ai vazut? Ce frumoase sunt, asa-i? Si daca vreau le pot scrie pe mii de foi, in praf, in nisip, in zapada, pe tablite de lut sau in scoarta unui copac… dar mai degraba ti le voi scrie pe peretii inimii tale ca sa nu uiti niciodata aceste doua cuvinte simple. Asa ca, nu uita: TE IUBESC!
_______________________________________
www.mypianohasbeendrinking.blogspot.com
Dream as if you'll live forever and live as if you'll die tomorrow!
|
|
| pus acum 19 ani |
|
butterfly
Fluturash sef peste toti
Din: Under the Rainbow
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1533
|
|
DOR...
Stau singura in camera si mi-e dor...mi-e dor de tine...esti asa departe...si ai nevoie d mine...eu nu pot fi cu tine.
Nu e drept...trebuia sa fim impreuna...imi lipsesti prea mult...
Mi-e dor...tare dor...tare d tot...
_______________________________________
www.mypianohasbeendrinking.blogspot.com
Dream as if you'll live forever and live as if you'll die tomorrow!
|
|
| pus acum 19 ani |
|
halcyon
Aspirant
Din: cluj-napoca
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 73
|
|
 (
mi-e dor...(
_______________________________________
What a Phreak!
Attention,hazardous personality!
|
|
| pus acum 19 ani |
|
halcyon
Aspirant
Din: cluj-napoca
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 73
|
|
Dear human,
I’m glad to know that you are ok.I can’t wait to see you this millenium. I think that it is time for a new beginning in all of your relationship,especially in the relation with all human kind and nature.
But why are you trying to submit the nature,when you know that you will disapear;perhaps that’s even the real motive…isn’t it? So…you’re selfish,right?You really think that the nature will not respond?Foolish world…
And what are you thinking now?What do you believe about me,the nature?I know…I am just a pile of woods and a few flowers,maybe even a few clouds,a storm,some water and….that’s it,right?
Ha,ha,ha,ha,ha!!!!!You mortal!You think that you can beat my unlimited powers?My immortality?With all of your intervention against me,you’ve maken me more powerfull then ever,and so,the fist of dust will be again defeated by a stock of wood…
But you are not yet the beast wich I’m sure that you will be over a few decades from now.The future is dark,I’m the only light left for all of you.
You,humans…
From a very old friend,father and mother Nature
_______________________________________
What a Phreak!
Attention,hazardous personality!
|
|
| pus acum 18 ani |
|
butterfly
Fluturash sef peste toti
Din: Under the Rainbow
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1533
|
|
Cosmar
Ma plimb. E frig si e intuneric. Nici un suflet pe afara, doar eu si umbra mea. Pe strada se intinde un covor de gunoaie aruncate si suflate de vant in tuate directiile. Nici nu-ti vine sa te mai uiti. Nimeni nu face nimic impotriva si astfel ramai cu un gust amar.
Vantul bate din ce in ce mai puternic si simt ca nu pot respira. Intru in panica, dar imi trece repede. Imi continui drumul presarat de gunoaie incercand sa dau peste un suflet ratacit, asa ca mine.
Pasesc cu privirea in pamant. Nici nu-mi dau seama cum las in urma strada pustie si bezna si ma indrept catre un punct fix din departare care probabil e doar in imaginatia mea. Si totusi maresc pasul cu gandul de a ajunge cat mai repede la destinatie. Dar nu-mi dau seama ca patrund din ce in ce mai adanc in necunoscut, intr-un intuneric si mai adanc, si mai negru ca cel obisnuit.
Simt o forta care ma atrage tot mai mult catre centru, dar nu pot sa-mi dau seama ce ar putea fi. Inchid ocghii si pornesc inainte calauzita de o mana invizibila, careia ii simt atingerea si caldura in palma mea.
Aud voci in jurul meu, dar nu-mi deschid ochii sa vad cine vorbeste. Unele sunt voci calde, altele aspre, unii plang, altii rad, unele canta, altele vorbesc dar n-am puterea de a-mi deschide ochii; urecgile imi percepteaza orice miscare. Incerc sa le deslusesc graiul, dar tot degeaba. E o limba pe care n-o cunosc, dar parca totusi o inteleg. Sunt chemari disperate si rugaciuni fierbinti.
Si totusi ma simt speciala. Mana ma conduce, dar eu simt ca as vrea sa intru in mijlocul lor si sa-i ascult pe fiecare in parte. Dar nu pot. Trebuie sa-mi continui drumul, calauzita de acea mana care se raceste treptat. Chiar si cu ochii inchisi ma simt in siguranta, pentru ca in sfarsit stiu ca nu sunt singura. E cineva cu mine care ma protejeaza si-mi pazeste pasii. Dar mana se raceste in continuu. Astfel, fara sprijin si pornita spre o lume care nu mi-e deloc cunoscuta, incepe sa-mi fie frica.
Simt ca pasesc pe un drum care imi duce pasii tot mai adanc; parca as intra intr-un tunel, care se cufunda in pamant.
Aerul e din ce in ce mai rece, Caldura mainii protectoare a disparut complet, iar vocile nu se mai aud. Reusesc sa-mi deschid ochii, dar nu vad nimic. E intuneric. Nici un firicel de lumina nu poate strapunge bezna. Dar totusi ma simt inchisa. In jurul meu doar bezna, dar simt limita. E o senzatie, parca as fi inchisa sub o cupola imensa de sticla. Si iarasi nici un suflet imprejur.
Sunt izolata de orice fiinta, sunt izolata de lume… De fapt sunt izolata de mine insami. Acum intervine adevarata panica si nu pot sa inteleg cum am putut sa ma las condusa de acea calauza inselatoare.
Parca aud iar acele glasuri si simt ca incep sa-mi revin. Un fir de lumina strapunge bezna, si intr-o fractiune de secunda s-a mai luminat. Am reusit sa observ alte cupole de sticla ca a mea, fiecare avand cate un prizonier. Ei stau in genunchi, cu mainile impreunate si ochii stinsi. Se roaga. Eu ii vad, insa ei nu arata in nici un fel ca m-ar fi observat.
Sunt de fapt oameni normali in ochii carora se poate citi disperarea, panica, suferinta, regretele. Insa toti par acomodati cu locul lor si se poarta de parca ar fi singurii din Univers. Si eu as avea atatea intrebari sa le pun. Dar nimeni nu ma baga in seama. Parca nu m-ar auzi. Sunt niste ignoranti. Nici n-are rost sa ma consum pentru ei. Dar daca nu pentru ei atunci pentru cine? Si atunci imi dau seama ca ei sunt acolo de foarte mult timp si nu mai au sansa sa paraseasca acel loc. Parca s-ar fi resemnat.
Dintr-odata unul isi ridica privirea, se uita la mine si da din cap in semn de dezaprobare. Imi da de inteles ca acea mana calda m-a condus intr-un loc din care nu voi mai putea scapa vreodata. Am fost pacalita, la fel ca si ei. Imi dau seama ca de fapt acele clipe de tacere erau momente de reculegere pastrate in amintirea unui nou suflet ratacit: chiar eu insami.
Mi-am semnat astfel, cu propria mana, condamnarea la izolare si suferinta, adica propria-mi pieire. Speriata pana la moarte cand am realizat ce mi-am facut, am intrat intr-un fel de lesin, mi-am pierdut cunostinta si am inceput oarca sa plutesc in bolul meu, nepasandu-mi mai tarziu de nimic si incercand sa ma integrez printre ceilalti.
_______________________________________
www.mypianohasbeendrinking.blogspot.com
Dream as if you'll live forever and live as if you'll die tomorrow!
|
|
| pus acum 18 ani |
|
butterfly
Fluturash sef peste toti
Din: Under the Rainbow
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1533
|
|
Scrisoare
Dragul meu,
Inocenta ta ma ucide. Ma face sa simt ca nu ma pot lipsi de ea. Ai devenit drogul cel mai tare pentru mine. O doza mica din tine mi-a fost de ajuns ca sa devin dependenta. Si nu mi-i frica de supradoza. Tu esti un lucru vital pentru mine.
Multumesc! Te-ntrebi de ce ? Iti voi spune. Ai readus soarele in viata mea intunecata, ai readus zambetul pe fata posomorata, mi-ai deschis ochii in fata acestei lumi plina de culori, la fel ca si urechile in fata miilor de sunete ce merita auzite. M-ai schimbat! M-ai transformat intr-o copila insetata de cunoastere, care vrea sa descopere fiecare particica a acestei lumi.
Cand sunt cu tine fluturii sunt mai colorati, cateii mai pufosi si mai jucausi, apa mai clara si iarba mai verde. Cerul e mereu senin, iar in caz ca apar nori sunt usor de confundat cu vata de zahar cu gust de capsuni. Pietrele zambesc mai tot timpul si au numele nostru inscriptionat pe fata lor.
Sunt rasfatata si-mi place. Am nevoie de asa ceva. Vreau sa fiu iar o copila si sa ma bucur de orice fleac. Lucrurile marunte iti fac viata implinita. Stiai asta, asa-i?
Acum te las pentru ca e ora viselor, iar deje te vad cum patrunzi in ele. Vii sa-mi tii companie si-n timpul noptii. Ce frumos din partea ta. Vezi… de asta te iubesc!
Noapte buna!
_______________________________________
www.mypianohasbeendrinking.blogspot.com
Dream as if you'll live forever and live as if you'll die tomorrow!
|
|
| pus acum 18 ani |
|
butterfly
Fluturash sef peste toti
Din: Under the Rainbow
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1533
|
|
Ura si disperare
Sunt crispata! Disper! In fata mea doar neantul! Ma asteapta… ma atrage…Ma cheama. M-am saturat de tot. Ei nu vor decat sa ma distruga. Vreau sa dispara! Simt ca ma topesc sub privirile lor arzatoare. Imi iau viata, imi sorb ultima picatura de iubire, ultimul strop de speranta.
M-au calcat, mi-au furat bucuriile la care aveam dreptul, mi-au taiat aripile. Sunt vinovati pentru starea mea si de aceea ii urasc!
Ma simt goala si diferita de ceilalti. Ma simt separata de viata, prieteni, iubire, lucruri ce erau la un moment dat cele mai importante pentru mine. Mi-am pierdut prietenii, mi-am pierdut iubirea. Mi-am distrus viata. Nu gasesc argumente pentru a-mi continua viata.
Incep sa-mi dau seama ca eu sunt unica vinovata pentru decaderea si dezintegrarea mea si nu ei. I-am mintit, m-am mintit…dar totusi ii urasc pentru ca ei sunt buni, iar eu traiesc o viata plina de deziluzii.
Vreau clipele frumoase si bucuriile mici ale vietii, care te fac fericit, inapoi. Imi vreau iubirea inapoi, pe care am pierdut-o tot din vina mea. Imi scapa printre degete ca si nisipul fin al marii. Si nici n-am observat cat de mult ma iubeste, pana cand n-am pierdut-o. Acum nu mai am nici o sansa. Mi-e dor de iubirea mea. Am pierdut-o pe veci.
Ma simt langa o prapastie. Totul e acoperit in jur de ceata. Dar trebuie sa pornesc, desi nu vad unde calc. Pot pasi pe drumul care ma va duce departe de pericol, dar pot pune piciorul gresit, si atunci, In timp ce cad in gol, imi revad viata prin fata ochilor. Apare si chipul iubirii mele: mai frumos ca niciodata. Ma cheama, dar eu ma prabusesc in infinit. Nu mai vad, nu mai aud, nu mai simt. Ma descompun treptat, iar din mine va mai ramene doar o simpla amintire care va fi totusi uitata peste un timp.
_______________________________________
www.mypianohasbeendrinking.blogspot.com
Dream as if you'll live forever and live as if you'll die tomorrow!
|
|
| pus acum 18 ani |
|
butterfly
Fluturash sef peste toti
Din: Under the Rainbow
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1533
|
|
Schimbare
Stau si privesc in gol. Aud cuvinte, dar nu le percep. Se lovesc de mine si dispar asa cum au aparut. E doar un fundal sonor. Mintea mea e incarcata, dar nu stiu cu ce. Se vorbeste in continuare. Cineva vorbeste de mine. Se fac aluzii.
Subconstientul meu nu accepta acele cuvinte. Nu las sa fiu distrusa. Ni se atrage atentia, dar putini asculta. Probabil si altii sunt cu mintea in alta parte. Se vede dupa ochii lor fixati pe un punct in gol: nici o clipire, nici o miscare, nimic.
Altii, in schimb, se daruiesc cu trup si suflet. Dar oare cati dintre ei sunt asa cu adevarat? Oare cati se prefac pentru ochii lumii? Eu am fost candva asa?
Vorbele nu se opresc. Se aud in continuare. Fundalul nu se stinge. E ca o melodie pe care doar unii o pot intelege. E asa de ciudat! Incerc sa fiu atenta. Ma uit si ascult, dar degeaba! Aud cuvintele, dar nu le inteleg. Parca s-ar vorbi intr-o alta limba. Oare ce se intampla cu mine?
Simt cum mi se goleste mintea, dar inima tot nu-si deschide portile. E vorba oaia pierduta de turma. De parca s-ar vorbi de mine. Ar vrea sa-i inteleg aluziile.
Dar oare ce se intampla? Da, m-am schimbat! Am gresit! Sunt si eu un om! Nu vreau sa ma schimb ! De ce nu vreti sa acceptati asta?
Simt ceva straniu. Parca se deschide ceva in mine. Dar se intuneca la loc. Era doar o tentativa de iluminare.
Ma trec frigurile prin tot corpul. Ma cutremur. Mi se amesteca imaginile din fata. Nu mai suport! Sunt terminata1 Nu mai vad! Nu mai aud1 nu mai simt! Nu mai pot! Sunt epuizata. Ma sfarsesc tragic…
Dar, ce se intapla? Incep sa vad, sa aud, sa simt. Imi revin. Inteleg cuvintele, imaginile se clarifica. Incetul cu incetul imi revin si ma simt mai putin obosita, mai putin epuizata. Simt cum imi circula sangele prin vene. Simt ca nu mai sunt asa palida. Imi revine culoarea in obraji. Ma simt mai bine, dar ceva ma impinge sa evadez! Dar de unde? De ce? Nu stiu… dar sentimentul e tot mai puternic! Ma las in voia lui si plutesc…
Evadez…dar unde? Nu mai sunt prizoniera gandurilor. Ma indepartez usor de trup, gandul se goleste de mizerii,iar sufletul se deschide spre ceva nou, ceva nemaivazut, ceva extraordinar! Dar totusi ce-i acel “ceva”? Nu stiu...
_______________________________________
www.mypianohasbeendrinking.blogspot.com
Dream as if you'll live forever and live as if you'll die tomorrow!
|
|
| pus acum 18 ani |
|
cloudy_lif3
Rainy days are coming!
 Din: arad\ bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 801
|
|
De multe ori stau şi mă întreb ce ne-ar putea face cu adevărat fericiţi?Suferim şi din cauza celui mai mărunt lucru dar când vine vorba de fericire suntem cu mult mai pretenţioşi ca şi când nouă ni se cuvine totul!Uitându-mă în jurul meu mă cutremură ideea că sunt deprimată fără nici un motiv plauzibil.Am realizat multe lucruri anul acesta,lucruri importante pentru viitorul meu,dar mai ales am reuşit să ţin vie o prietenie prin sacrificiul orgoliului meu,orgoliu cu care mă apăram de toţi cei care reuşeau să mă facă să mă îndoiesc de mine.Iar acum trăiesc cu speranţa că acest sacrificiu nu a fost în zadar..Dar regret într-un fel acest lucru pentru că acum mi-e frică de mine şi de vulnerabilitatea mea.Nici faptul că anumiţi oameni mă apreciază pe mine ca un individ nu mă face să mă simt mai bine.Am încercat să ies din tiparul omului de rând şi vreau să cred că am reuşit.Am vrut să fiu eu dar totodată şi eu în cuprinsul unei societăţi...Nu ştiu dacă mă fac înţeleasă...am vrut să fiu eu şi nimeni să nu mă condamne pentru aceasta şi totodată să învăţ să-i accept pe cei de lângă mine pentru a fi şi eu respectată la rându-mi.Dar cum să fac acest lucru când majoritatea oamenilor din jurul meu au adoptat efectul de turmă,uitând să pună sentimente chiar şi în ei însăşi.Nu pot să stau şi să privesc indiferentă la dezumanizarea lor pentru că eu iubesc prea mult oamenii.Dar nu pot să-i ajut pentru că ei nu mă lasă,lucru care imi innegreşte sentimentele faţă de ei!Mă uit la unul şi după aceea îi cunosc şi pe restul iar ochii mi se umplu de un negru murdar lipsit de orice afecţiune şi mă dezgustă!Este oare corect să ne aruncăm noi,cu propiile noastre mâini,sufletul la ghena de gunoi?Să-l lăsăm să trăiască alături de gunoaiele putrezite şi să ne complacem în această situaţie?Tindem să ne pierdem atât identitatea naţională cât şi cea personală...iat eu stau şi privesc incapabilă de a-i ajuta,de a mă ajuta;cuvintele mele nu joacă rolul sabiei dreptăţii.Sunt doar un biet martor insuficient de puternic de a schimba ceva,de a se face ascultat!Şi atunci mă întreb de ce nu pot fi fericită?De ce nu pot sta şi eu liniştită refuzând să conştientizez realitatea?De azi înainte refuz să-mi mai deschid ochii,refuz să-mi mai pese de oricine altcineva în afară de mine,refuz să-i mai iubesc pe oameni doar pentru ce au fost ei cândva,refuz să mai lupt pentru binele lor şi al meu...de fapt...dacă mă gândesc mai bine...refuz să mai fiu.... EU!De azi începând refuz să mai trăiesc!Cum aş putea să mai trăiesc când mă trezesc cu aceste gânduri ,traiesc alături de oameni care le confirmă veridicitatea şi-adorm cu ele în gând,ale jucând rolul de sfinţi diavoli ai vieţii mele?!
Lumea aceasta mă deprimă!Lumea care mă înconjoară şi refuză să iubească,refuză să iubască soarele,luna,stelele,cerul şi pămânutl,sfinţii şi diavolii,bătrânul şi copilul din mine!Toate aceste lucruri trebuie să fie iubite...Soarele pentru că încearcă,bietul de el, să ne dezgheţe inimile cuprinse de un rece sălbatic:URA!El îşi iroseşte bunătate de energie pe noi,nişte amărâţi oameni care îl condamnăm pentru faptul că ne arde prea tare pielea şi care încercăm să-l înlocuim cu nişte maşinării grosolane!Cine se aseamănă se-adună...Câteodată mă gândesc că nu merit nimic din tot ceea ce blânda şi pura natură îmi oferă;am uitat să miros un trandafir de frica spinilor lui,ca şi când aş avea dreptul să-i fur dulceaţa iar el să se lase prădat.Am impresia că devin şi eu ca cei pe care îi dispreţuiesc,încep să cred că mi se cuvine totul când de fapt nu merit nimic...am uitat şi eu să iubesc tot ceea ce-mi dă viaţă,muşcănd mâna care mă hrăneşte!Şi îmi aduc aminte că nu de mult îl lăsam pe soare să-mi intre în suflet pentru a-l purifica şi ştiam să mă bucur de fiecare rază a lui.Până nu de mult luna mă călăuzea prin întunericul nopţii iar eu juram că o voi admira şi slăvi mereu...dar acum am murdărit-o şi a devenit mai neagră decât abanosul.Cândva stelele mi-erau ochi care mă ajutau să privesc înăuntrul misterelor dar acum sunt daor nişte cioburi aruncate la întâmplare,fără nici un rost în viaţa mea.Mi-aduc aminte că pământul era locul de pornire al oricărui om către eternitate şi niciodată nu m-am îndoit de frumuseţea lui, ,de puritatea lui şi mai ales de importanţa lui.Acum mă gândesc cum aş putea să-mi păcălesc destinul şi să ajung direct în cer fără să mă mai complic cu viaţa de pe pământ,încerc să ocolesc lucrurile fireşti şi să mă comport la fel ca babele de la poştă care cred că vârsta le permite să facă ce vor ele...eu de ce nu l-ş putea păcăli pe Dumnezeu?!Sau poate mi-aş putea juca viaţa la poker şi aş juca la cacealmea...
Ce mult iubeam oamenii cândva şi ce mult mă iubeau ei pe mine.Mă iubeau în toate ipostazle mele:atât ca un copil mereu fericit căruia şi un fir de iarbă îi dădea speranţă dar şi ca un bătrân care îşi trăia toamna vieţii dar nu se lăsa învins de cruda soartă a omului!Căt de mult îmi plăcea să le ating sufletul şi să-i fac să zâmbească,uitând astfel de durerile lor!Aş face orice să mai văd un om fericit cu adevărat,chiar şi numai pentru o clipă.
Am şi uitat de când nu am mai văzut fericirea în jurul meu.Am uitat şi eu să zâmbesc în faţa lucrurilor pure şi vitale pentru viaţa noastră!Am uitat ce inseamnă inocenţa unui copil, înţelepciunea unui bătrân şi nevoia de dragoste.Dar oare chiar se pot uita aceste lucruri?Sau doar le-am ascuns într-un colţ al sufletului meu pentru a nu putea fi rănită de cei din jur?!Toate lucrurile din jurul meu mă lasă rece,acum nu mai pot să urăsc dar nici să iubesc.Am ajuns la stadiul la care un om ar trebui să se sinucidă:sunt indiferentă!O persoană relativ importantă pentru mine mi-a spus că indiferenţa e mai rea decât ura,dar nu am vrut să o cred.Şi totuşi,abia acum înţeleg ce vrea să spună...acum sunt goală,nu mai simt absolut numic.Nu mă deosebesc cu nimic faţă de un lucru lipsit de viaţă.Sunt asemenea unei pietre pe care şi dacă o loveşti ea nu simte nimic a,sunt un nimic!Iar acum îmi aştept sfârşitul,căci altceva nu mai merit...
ÃŽmi simt pleoapele foarte grele şi ultima fărâmă de viaţă scurgându-mi-se prin buricele degetelor.Să fie oare acesta începutul sfârşitului?!Sunt oare gata?Mi-am terminat viaţa,dar oare mi-am terminat existenţa?Gheaţa sufletului meu începe să se transforme în lacrimile unui om cuprins de flăcările Iadului.Plâng ca un copil de două zile cerând îndurare cerului şi iertare dar flăcările sunt mult prea lacome şi viaţa mea nu se sfârşeşte ca un basm...acum Răul învinge Binele! Şi mă topescp precum un cub de gheaţă pe o vreme toridă şi nimănui nu-i pasă.Mă sting...îmi este atât de greu să mai respir şi mi-e foarte cald...Iadul îşi deschide Porţile pentru mine...am uitat să fiu copil...am uitat să iubesc...am uitat să visez...m-am stins...m-am maturizat...
daca v-ati plicitisit citind va rog sa nu ma injurati!
_______________________________________
"Aici sunt eu/Un solitar/Ce-a ras amar/Si-a plans mereu"(Bacovia)
"Ma agatz de viatza,ea ma scuipa-n fatza ...( Florin Chilian)
|
|
| pus acum 18 ani |
|
cloudy_lif3
Rainy days are coming!
Din: arad\ bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 801
|
|
Era o frumoasă noapte de noiembrie.Amelie se plimba pe străzile pustii ale Bucureştiului.Simţea că viaţa ei nu mai are nici un sens.Era la fel de pustie ca drumul pe care păşea neîncrezătoare.Nu ştia ce va vedea la următorul colţ,ce îi va putea marca viaţa.Nu mai avea încredere in nimeni,nici măcar în ea.Prea mulţi oameni au dezamăgit-o.Cine îi era prieten acum?Poate doar vântul...poate doar frunzele de pe jos care îi dădeau voie să le calce în picioare la fel cum a călcat-o el.Credea că o iubeşte şi că va fi mereu lângă ea dar el...el a plecat fără să spună nimic...doar un simplu „îmi pare răuâ€Â?.Şi acum îi răsunau in minte aceste cuvinte.Cum poate să-i spună cine pe care îl iubea doar „îmi pare răuâ€Â??!Sentimentele ei meritau mai mult,meritau o explicaţie.Se simţea goală...era doar o femeie de 26 de ani care nu avea nimic.Slujba nu îi oferea nici o satisfacţie.A visat mereu să scrie aşa că a urmat facultatea de jurnalism.A crezut tot timpul că va putea schimba oarecum lumea cu ceeaa ce scria ea.Dar ea nu avea voie să spună adevărul...era manipulată şi ea îi manipula la rândul ei pe toţi cei care îi citeau articolele.Toate jocurile politice o scârbeau...viaţa o dezamăgea.
Amelie a trăit singură.La vârsta de 7 ani a rămas orfană,părinţtii murindu-i într-un stupid accident de maşină.A fosr crescută de o bunică foarte bătrână care avea TBC şi tot ce îşi aminteşte e doar tusea ei oribilă.Nu i-a oferit o copilărie fericită...de fapt nu i-a oferit nimic.Când avea vreo 19 ani a plecat la Bucureşti unde şi-a făcut singură rostul.ÃŽn timpul facultăţii s-a îndrăgostit de unul dintre profesorii ei.Era un bărbat frumos:înalt,brunet şi cu ochii albaştri.Un an mai târziu s-au mutat împreună...iar ieri când s-a intors acasă de la servici a găsit casa pustie şi un bilet lângă o lampă pe care scria „îmi pare răuâ€Â?.Pentru ce îi părea rău?!
E ora 3 dimineaţa.Nu ştie pe unde a umblat dar acum e acasă.Vede pe masă biletul de la el şi sticla goala de vin.E goală.Dar ea cine e?A trăit până acum sau a trăit doar pentru el?Acum e doar „eaâ€Â? şi nu ştie ce să facă.Plânge,dar pentru cine plânge?Pentru ea sau pentru el?Se aşează pe un fotoliu plângând şi adoarme în braţe cu sticla de vin roşu.
Se trezeşte într-o casă necunoscută,într-un pat foarte tare.Aude un zgomot în camera de lângă cea în care era ea.Merge acolo şi vede o femeie cam de 60 de ani care plângea.O mângâie şi o ia în braţe...simţea ceva ciudat pentru femeia aceea..Femeia începe să îi povestească despre ea.
-Amelie,tu nu vrei să mă cunoşti dar eu te cunosc foarte bine.Sunt o femeie amărâtă care nu a ştiut niciodată să trăiască.Am rămas orfană de mică.Cred că toţi oamenii m-au părăsit.Am încercat să fac ceva în viaţă dar dragostea mea pentru oameni m-a secat de toată puterea din mine.Nu am trăit decât prin oamenii de lângă mine,pentru ei...iar eu am murit de fiecare dată când o fiinţă dragă mă părăsea.Singurii mei prieteni au fost ţigările şi vinul roşu.Dar tu poţi face ceva,poţi fi cineva...trebuie doar să vrei să traieşti...
ÃŽn timp ce o asculta pe acea femeie,Amelie măzgălea ceva inconştient pe o faoie arsa pe margine.
Se trezeşte din nou dar de data aceasta în fotoliul ei.Găseşte lângă ea sticla de vin roşu cu un bilet în ea.ÃŽl scoate şi îl citeşte:„De azi trăiesc pentru mine...â€Â?.
Amelie zâmbeşte optimist...
Fin
_______________________________________
"Aici sunt eu/Un solitar/Ce-a ras amar/Si-a plans mereu"(Bacovia)
"Ma agatz de viatza,ea ma scuipa-n fatza ...( Florin Chilian)
|
|
| pus acum 18 ani |
|
butterfly
Fluturash sef peste toti
Din: Under the Rainbow
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1533
|
|
Suferinta
Imi port pasii sub valul tristetii. Sarutul dulce al mortii si cel amar al razbunarii se preling peste buzele mele crapate si fara viata. Atingerea infierbantata a pasiunii ma mangaie. Tu…tu esti flacara mistuitoare a pasiunii moarte si sub atingerea ta totul se preface in scrum. Pana chiar si sufletul meu de inger cazut in ispita.
Propria-mi viata nu va mai avea sens in zori. Cerul e pe moarte. Se scalda in sange, dar o raza de argint ii alunga suferinta. Totul se sparge in milioane de bucatele si se imprastie pe bolta asemeni cioburilor de oglinda.
Maine,… in zori, voi afla raspunsul ! Voi sti dak mai traiesc sau nu. Voi incerca sa-mi deslusesc scopul pentru care mai respir sau voi multumi Divinului ca sunt doar o entitate ce pluteste in deriva…
_______________________________________
www.mypianohasbeendrinking.blogspot.com
Dream as if you'll live forever and live as if you'll die tomorrow!
|
|
| pus acum 18 ani |
|
Hellwind
the coldest wind of all
 Din: Sibiu
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 707
|
|
am si io o intrebare...flutu,ce anume inveti la scoala(facultate) de le ai cu scrisu asa de bine...incep sa cred ca intr-un an vom edita un volum de poezie si proza,semnat de Dreameri,sau poate doar de tine...
_______________________________________
Anything that can go wrong,will go wrong!(original Murphy law)
There are two kinds of people in this world: people that like me and people that can go to hell...
|
|
| pus acum 18 ani |
|
butterfly
Fluturash sef peste toti
Din: Under the Rainbow
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1533
|
|
ah....u make me blush d fiecare data...poate incep sa ma obisnuiesc
anyway, io is la muzik la faculta, dar aku m-am inscris si la limba si literatura romana...poate asta ma va ajuta sa imi public ceva
_______________________________________
www.mypianohasbeendrinking.blogspot.com
Dream as if you'll live forever and live as if you'll die tomorrow!
|
|
| pus acum 18 ani |
|
Hellwind
the coldest wind of all
Din: Sibiu
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 707
|
|
nu e bine sa te obisnuiesti cu nimic,mai ales cu laudele...dar momentan,you deserve all the credits!
_______________________________________
Anything that can go wrong,will go wrong!(original Murphy law)
There are two kinds of people in this world: people that like me and people that can go to hell...
|
|
| pus acum 18 ani |
|
Hellwind
the coldest wind of all
Din: Sibiu
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 707
|
|
Ce este viata?Dati-mi o picatura->o sa fac un ocean,dati-mi un copac->am sa fac o padure,dati-mi o raza de lumina->am sa fac un soare,o speranta...am sa fac viata!
(un citat adaptat...sper sa va placa...)
_______________________________________
Anything that can go wrong,will go wrong!(original Murphy law)
There are two kinds of people in this world: people that like me and people that can go to hell...
|
|
| pus acum 18 ani |
|
|
bakovia
Invatacel
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 29
|
|
Ger si ura...urat si frig..disperare...strigate neajutorate si neauzite...o liniste macabra..moartea pluteste peste blocurile din smoala...femei in doliu cara dupa ele lemne putrezite..norii se lasa din ce in ce mai jos..atmosfera este din ce in ce mai apasatoare...nu mai poti sa respiri aerul infect...cazi pe jos...te tarasti prin mocirla..incerci sa te ridici..pamantul te cheama spre el..ai nevoie de o mana de ajutor..moartea ti`o intinde.
Cam atat, astept si eu comentarii
29.1KB
_______________________________________
Ce e amorul?E un lung prilej pentru durere,caci mii de lacrimi nu-i ajung si mult mai multe cere. (Mihai Eminescu)
|
|
| pus acum 18 ani |
|
butterfly
Fluturash sef peste toti
Din: Under the Rainbow
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1533
|
|
Lucrurile care te fac fericit dureaza doar o clipa…Ma intreb mereu de ce ?
O persoana draga mie mi-a zis o data ca asta e pedeapsa fericirii. Astfel te face sa o pretuiesti mai mult. Pentru ca desi dureaza putin, te face sa te simti ca in rai, te-mbata…Mi-a mai zis ca in clipa in care sunt fericita, ar trebui sa fiu mandra pentru ca asta se datoreaza si mie…
Dar cum as putea credea asta, eu, persoana care nu mai crede nici macar in propriul « te iubesc ».
Am gresit mult in frageda-mi viata…Am de recuperat mult si multe…Imi este dor de mirosul fericirii…Miros de nisip fierbinte si alge, de camp de levantica si stropi de roua…De tigari fumate pe sinele de tren cu ea…mirosul pielii mangaiate de apa fierbine…poezii scrise pe servetele sau nascocite in tramvai…calatorii interzise si riscuri asumate eroic…discutii lungi pana tarziu in noapte si somn pe saltea…inghetata pe bat si seminte…
Lucruri marunte care iti fac viata un rai…
Amintiri adunate in cutii…
Pana cand ?
[pt. C.]
_______________________________________
www.mypianohasbeendrinking.blogspot.com
Dream as if you'll live forever and live as if you'll die tomorrow!
|
|
| pus acum 17 ani |
|
butterfly
Fluturash sef peste toti
Din: Under the Rainbow
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 1533
|
|
4U
Daca ti-as spune ca te iubesc cum te-ai simti? M-ai crede? Mi-e dor sa iti simt inima batand langa inima mea, pulsul zvacnindu-ti prin tampla, sa-ti simt respiratia fierbinte pe gat, pe ceafa, pe spate, pe sani...Te simt asa aproape incat aud zgomotul sangelui tau zburdand prin vine...Esti totusi atat de departe...As vrea sa iti soptesc ceva, dar mi-e frica sa nu ma trezesc la auzul propriei mele voci.
Te vad langa mine, cu acel zambet cu care m-ai fermecat, tinandu-ma de mana si spunandu-mi ca suntem facuti unul pentru celalalt...
"Te iubesc ca un pas descult pe o palma fierbine" spunea la un moment dat un scriitor. As vrea sa te dezmierd si sa iti daruiesc viata mea. Te-as saruta din crestetul capului pana in talpi, stiind ca apoi ai schiopata putin de frica sa nu imi strivesti sarutul. Te-ai lasa dezmierdat si te-ai pierde cu mine in timp si spatiu. Nu ar mai fi limite, doar doua inimi contopite care bat la nesfarsit una pentru cealalta.
Toate sunt frumoase si sfinte, dar a venit ploaia si stergandu-mi lacrimile, mi-a luat si durerea. Ploua acum. Iesi, te rog, ridica-ti privirea spre cer si lasa picaturile de apa sa-ti inunde fata si trupul. Acelea sunt sarutarile mele pe care ti le pot trimite de aici, din coltul meu de microunivers. Lasa vantul sa iti treaca prin par si imagineaza-ti ca te mangai. Daca auzi si vantul gemand, asculta-l bine deoarece acel geamat este glasul sufletului meu care plange dupa tine.
De cand te-am cunoscut am invatat sa fiu una cu natura doar ca sa te pot urmari, sa pot fi mereu aproape de tine.
Ma bucur ca nu-mi poti gusta lacrimile. Incerc sa ma inchid in mine si sa evadez in lumea creata din amintirile tale, din atingerile, sarutarile, mangaierile si cuvintele tale. Asa mai pot petrece timp cu tine.
De ce tocmai de tine m-am indragostit? Buna intrebare. Nu stiu. Faptul ca te-am cunoscut a fost mana destinului, iar faptul ca am devenit asa zici prieteni a fost alegerea noastra, insa faptul ca eu m-am indragostit a fost total in afara controlului meu.
Nu voi inceta sa te iubesc in continuare...
E ciudat ca nu ma pot abtine sa nu-ti scriu. Nu am mai scris de ani. Mi-ai redat inspiratia. Esti muza mea. De aceea te rog sa existi pentru mine sa pot si eu exista macar prin scris. Eu exist prin scris. Cand scriu, traiesc. Cand traiesc, iubesc. Cand iubesc devin dragostea in sine. Cand sunt indragostita am inspiratie. Cand am inspiratie inseamna ca am o muza. Cand am o muza, exista cineva in viata mea si atunci sunt fericita. Tu existi si eu raman fericita. Chiar daca nu te am in carne si oase, incerc sa te am sufleteste. As vrea sa iti impletesc sufletul cu al meu si sa iti motivez putin viata. Lasa-ma sa te ating, si-ti voi colora pielea, lasa-ma sa te sarut si iti voi colora zambetul, lasa-ma sa te iubesc si iti voi colora viata.
Nu vreau sa incetez sa T.I.
A
_______________________________________
www.mypianohasbeendrinking.blogspot.com
Dream as if you'll live forever and live as if you'll die tomorrow!
|
|
| pus acum 13 ani |
|
